duminică, 30 iunie 2013

Problema ta… si a lui Dumnezeu!



Nu-ti atinti atentia doar asupra ta si a problemelor tale. Opreste-te si priveste putin la Cel care e mai mare decat problemele tale. Opreste-te si asculta-L macar o clipa sa vezi ce are de zis in legatura cu problema ta. Opreste-te si lasa-L pe El sa te invete, opreste-te si vorbeste cu El; vorbeste-I despre problema ta, apoi urmareste ce poate sa faca cu ea.


Uneori suntem atat de preocupati cu problemele noatre incat uitam de El care stie tot ce suntem tot ce ni se intampla si de ce. Incearca sa nu mai privesti la maretia problemei tale, incearca sa privesti la cat de puternic si maret e Dumnezeu. Isus  a facut asta… Noi de ce sa nu o facem? Isus avea nevoie de rugaciune, Isus avea nevoie sa stie ca problema Lui e in mainile lui Dumnezeu si ca El se ocupa de ea… Oare nu avem si noi nevoie…?


“Cheama-ma in ziua necazului, si eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi”(Psalmul 50:15). “Caci Domnul isi intinde privirile peste tot pamantul,ca sa spijineasca pe aceia a caror inima este intreaga a Lui” (2 cronici 16:9).


Dumnezeu promite sa te sprijineasca. Atunci cand depinzi de Dumnezeu in problemele tale, atunci cand nu poti face nimic pe cont propriu, atunci inveti sa Il cunosti pe Dumnezeu, atunci inveti sa ai credinta, atunci vei vedea Slava Lui. Atunci cand inima ta este intreaga a Lui, atunci inveti sa te lasi purtat de mana Lui Dumnezeu chiar si pe un drum necunoscut. Cand drumul spre rezolvarea problemei tale e gri sau chiar intunecat, cand nu vezi capatul, Dumnezeu il vede; Cheama-L doar.


Vorbeste-i despre problema ta, si lasa-l pe El sa se ocupe de ea. Vei vedea ca e spre binele tau, vei vedea ca vei birui in Numele Lui Isus, vei vedea ca nu vei mai fi la fel… vei vedea ca El te modeleaza, vei vedea cat de minunt e El.


Traieste-ti viata depinzand de El, invata sa-L cunosti asa cum este El atat cat mintea ta poate percepe… nu e nevoie mai mult. E nevoie sa stii ca e puternic, mai puternic ca orice urias ca orice problema, ca te iubeste, ca te asculta, si ca vrea sa te aiba pentru totdeauna pentru El.


Atunci cand pe drumul tau exista probleme uriase, aminteste-ti ca El e mai puternic, aminteste-ti si imbarbateaza-te cu gandul ca: “Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”(Romani 8:28).


Opreste-te si vorbeste cu El despre problema ta, apoi asculta ce are de zis in legatura cu ea. “Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul tau: Eu, Domnul Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, te invat ce este de folos si te calauzesc pe calea pe care trebuie sa mergi” (Isaia 48:17)


Articol scris de Ada-Lorena Andruş (10 septembrie 2008)

http://www.suntemcrestini.ro/index.php/resurse-text/meditatii/41-meditatii/1363-problema-ta-si-a-lui-dumnezeu

Rezolva trecutul!




"O bucurie veşnică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi." Isaia 51: 15b


De multe ori traim in prezent, situatii care ne amintesc de trecut. Sunt dureroase acele experiente din trecut care ne-au umilit, ne-au facut sa ne simtim jalnic, lipsiti de orice putere in fata unor probleme pe care nu ni le-am fi dorit sa fie. Aceste experiente au lasat urme adanci in sufletul nostru si atunci cand ies la iveala, ne sperie, ne intristeaza si ne fac sa dam inapoi, uitand sa traim prezentul. Ne facem mustrari de constiinta: De ce s-au intamplat toate acele lucruri ? De ce am reactionat asa? si fara sa vrem ne intoarcem in trecut. Am fi vrut sa nu fi trait acele momente urate din trecut, pentru ca au lasat traume adanci in inima noastra.


Adevarul e ca  toti avem capitole din viata pe care nu mai vrem sa le traim. Chiar daca au existat momente traumatizante in trecut, trebuie sa facem pace cu trecutul, deoarece viata noastra depinde de lucrul acesta. Nu putem trai ca niste victime ale trecutului, ci trebuie sa depasim trecutul, sa-l rezolvam.


Cum putem rezolva trecutul?


1. Sa-l reasezam intr-o alta lumina

Sa ne intrebam: "Cum ne-au facut mai puternici acele experiente?", "Ce stim acum si nu stiam atunci?"
Nu trebuie sa ne uitam la ce am pierdut, la cat am suferit, ci la ce am castigat. Experientele traite, ne-au ajutat in vreun fel? Am inteles ceva din tot ce s-a intamplat atunci? Sa analizam cu sinceritate si sa vedem ce putem culege bun din tot ce a fost.

2. Sa facem diferenta intre vinovatie si rusine


Vinovatia este un sentiment sanatos, deoarece apare atunci cand ne simtim prost fata de ce am facut gresit. Spre deosebire de aceasta, rusinea este un sentiment toxic, care face mult rau, pentru ca inseamna sa ne simtim prost fata de cine suntem noi. Da, fiecare dintre noi doreste sa schimbe ceva in persoana sa.
Cand ne-a creat Domnul a zis: "iata ca erau foarte bune" Geneza 1:31. Acest verset ne spune ca sa privim lucrurile din perspectiva Sa, incepand sa ne vedem asa cum ne vede El.

3. Sa iertam

Expresii de genul "ce bine ar fi fost daca" ne paralizeaza sufletul, mintea, obosindu-ne atat psihic, cat si fizic. Ce a fost asa ramane. Nu mai putem face nimic. De ce sa ne obosim mintea, pedepsindu-ne pentru ce s-a intamplat? Mai putem intoarce lucrurile? Nu, nicidecum, ci mai mult rau ne facem. Asa ca, e foarte important sa ne oprim din a ne pedepsi pentru tot ce am trait in trecut.
Nu ne mai putem intoarce in trecut, pentru a schimba lucrurile. Nu mai suntem aceeasi oameni si nici nu vom mai fi vreodata. Nu mai putem retrai ce a fost in trecut.
In Biblie vedem ce  putem face ca sa ne ridicam, sa depasim problema si sa mergem mai departe.
* Trebuie sa iertam ce ne-au facut altii

"Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos." Efeseni 4:32
E decizia noastra sa ii iertam pe cei care ne-au facut mult rau. Si e important sa facem lucrul acesta, de a ierta, pana cand trecutul nu ne mai controleaza. Atunci cand dam vina pe altii, marim distanta dintre ei si noi, impiedicand singura optiune care functioneaza: iertarea. De aceea sa ne rugam pentru acesti oameni si sa-i iertam din toata inima.

* Trebuie sa ne iertam pentru ce am facut gresit

"Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte" Filipeni 3:13

Nu putem trai ca niste victime ale trecutului. Trecutul poate sa fie un lat in jurul gatului sau vantul din aripi. De aceea trebuie sa acceptam ce s-a intamplat, pentru ca daca nu vom face asa, vom retrai mereu acele momente. Secretul increderii sta in acceptare, nu in raspunsuri, constienti fiind ca in tot ce s-a intamplat atunci, se intampla sau se va intampla in viata noastra, Domnul e in control. E periculos sa retraim aceleasi suferinte din trecut, crezand ca asa vom putea schimba ceva. Nicidecum. E timpul sa luam o decizie: fie ingropam trecutul, fie traim cu traumele acestuia.
David a gresit lamentabil fata de Dumnezeu, insa El l-a ridicat. Iata ce declara el ulterior:
"Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!
Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea" Psalmul 32:1,2a
Domnul l-a iertat si la fel ne iarta si pe noi. Deci, sa ne iertam din toata inima si noi. Domnul ne vede prin crucea de la Golgota si suntem "primiti" de El.
"spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui." Efeseni 1:6
Asadar, sa credem ca El ne-a iertat cu adevarat, traind altfel:
" Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale." Isaia 43:25

Trebuie sa ne incredem in Domnul, care a spus ca face "toate lucrurile noi" si sa mergem inainte.


4. Sa schimbam durerea in castig

Vindecarea necesita timp, si din aceasta cauza e bine sa ne asteptam la manie, teama, tristete. Aceste sentimente  sunt necesare in procesul de vindecare si nu e bine sa le respingem. Totusi e bine sa nu le adoptam, ci sa stim cand a venit vremea de a merge inainte. Vindecarea e mult mai importanta, decat sa ramanem niste victime ale trecutului. Nu putem sta mereu cu spatele spre  viitor. Domnul a pregatit un viitor care contine multa binecuvantare, fericire, decat orice situatie din trecut pe care ne-o amintim. Iata ce ne promite Domnul:
"o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.” Isaia 61:3

Deci, prin puterea Sa, sa ne ridicam, depasind orice situatie si sa mergem doar inainte!
Doamne ajuta!
Amin!
Sursa: resursecrestine.ro

O lume de măști




Ne învârtim într-o lume a oamenilor cu măşti, într-o lume în care în spatele zâmbetului, ascundem inimi zdrobite, răutate.
Privim la măşti şi credem că vedem faţa omului! Îl admirăm, îl invidem, îl adoram, poate îl şi urâm neştiind niciodată ce se afla dincolo de imaginea pe care o privim. Dincolo de măştile aşezate pe inima noastră. Ne ducem apoi la oglindă şi zâmbim: ce frumos ne stă cu masca aceasta. Ajungem să credem că suntem buni, altruişti, mai ales când dăm de pomană unui cersetor un leu sau doi, trecem mai departe plini de mândria binefacerii noastre...Credem că în familie suntem cea mai bună şi corectă persoană, partenerul de viaţă nu e atât de bun, copiii nu sunt atât de buni şi ne creează probleme şi nu înţelegem de ce, pentru că le-am oferit totul, nu ca noi, care am suferit când eram copii, dar ce ştiu ei?  Ne supărăm pe părinţi noştri că nu înţeleg să ne respecte mai mult decât pe ei înşişi, noi care avem viziunea corectă asupra vieţii, noi care suntem la curent cu toate noutatiile în materie de modă, de muzică , de viaţă, nu ca ei- ce ştiu ei? - aceşti oameni încuiaţi!
Măşti! Le purtam acasă, la serviciu, între prieteni, la biserică. Şi suntem mândri de noi. Suntem mândri că dăm ceva bisericii, poate zeciuiala, dar niciodată nu reuşim să ne dăm inima lui Dumnezeu. Între El şi noi e o mască. Sau un zid! Şi noi nu ştim. Şi poate nici nu ne pasă.


Preferăm masca care ne face atât de mândri, de superiori tuturor celorlati. Dar ne trăim viaţa   separaţi de frumuseţea lui Dumnezeu, într-o îndoială pe care nu avem curajul să o mărturisim nimănui, poate nici nouă înşine. Mergem seara în paturile noastre, acolo în singurătatea noastră şi sufletul nostru plânge sub masca pusă pe chipul şi sufletul nostru pentru a păcăli o lume...neştiind că ne păcălim pe noi înşine.
O lume de măşti, o lume în care nimeni nu mai are curajul să dea jos masca şi să fie ceea ce Dumnezeu l-a creeat, purtam măşti şi în biserică, o luăm cu noi oriunde şi ne schimbăm cum bate vântul, pentru că nu exista curaj de a fi un original, de a plăti orice preţ pentru că ai îndrăznit într-o lume a măştilor să arunci masca jos şi să o calci în picioare, să simţi cum masca este strivita sub tălpile tale.
Îndrăzneşte să arunci masca şi să devii ceea ce Dumnezeu a ales să fi! El nu va putea să lucreze cu un om care intodeauna vrea să arate altceva decât este El.

 Haide să zâmbim zâmbetul Lui, să răspundem că facem bine, atunci când chiar facem bine, şi haide să întrebăm pe celălalt dacă are nevoie de ceva , doar dacă cu adevărat ne pasă, dacă cu adevărat suntem gata să dăm masca jos şi să ingenunchem lângă cel care are nevoie de rugăciune, să iubim cu dragostea Lui agape, dragostea care se dăruieşte pentru celălalt.
Să aruncăm măştile chiar dacă sufletul este zdrobit de răni, El va vindeca orice rană când vei fi gata să spui: Acesta sunt..un om care vrea să trăiască fără măşti!


Aruncă măştile din viaţa ta....Isus este acolo să te ajute să devii ceea ce El te-a creeat să fi: Făptura Lui Minunată!

http://www.suntemcrestini.ro/index.php/resurse-text/meditatii/41-meditatii/1560-o-lume-de-mti

Incurajare









Fie ca tu sa gasesti pace si liniste intr-o lume pe care nu o sa o intelegi intotdeauna.
Fie ca durerea pe care ai suferit-o si conflictele prin care ai trecut sa iti dea putere sa treci prin viata infruntand fiecare noua situatie cu optimism si curaj.
Sa stii intotdeauna ca sunt si oameni care tin la tine si te inteleg si vor fi langa tine chiar si atunci cand te simti cel mai singur.
Fie ca sa descoperi suficienta bunatate in ceilalti cat sa poti crede intr-o lume pasnica.
Fie ca in fiecare zi sa ai parte de o vorba buna, de o atingere incurajatoare, de un zambet cald si sa poti darui la randul tau asa cum le primesti. 




Adu-ti aminte de zilele insorite atunci cand furtuna pare nesfarsita.
Invata-i dragostea pe cei care cunosc doar ura, si lasa aceasta dragoste sa te insoteasca prin lume.
Fie ca invataturile celor pe care ii admiri sa devina o parte din tine, pentru ca intotdeauna sa iti fie la indemana.
Aminteste-ti, cei a caror viata ai atins-o si a caror viata te-a atins vor fi intotdeauna o parte din tine, chiar daca v-ati intalnit de mai putine ori de cum v-ati dorit.
Fie ca lucrurile materiale sa nu te preocupe prea mult, dar in schimb sa pretuiesti nemasurat bunatatea inimii tale.
Gaseste-ti timp in fiecare zi sa vezi frumusetea si dragostea in lumea ce te-nconjoara.
Ia aminte ca fiecare are abilitati nelimitate si ca fiecare e diferit in felul sau.





Ceea ce simti ca iti lipseste intr-o anumita privinta, va fi mai mult decat compensat in altele.
Ceea ce simti ca iti lipseste in prezent, poate deveni viitoarea ta putere.
Fie sa iti vezi viitorul plin de posibilitati si oportunitati.
Invata sa vezi totul ca o experienta ce merita traita.



Fie ca tu sa gasesti destula putere pentru a te putea aprecia, si a nu lasa pe altii sa iti judece realizarile.
Fie ca intotdeauna sa te simti iubit.

http://www.suntemcrestini.ro/index.php/resurse-text/meditatii/41-meditatii/1565-incurajare

Doamne Iti multumesc pentru lucrurile pe care NU le inteleg


Doamne Iti multumesc pentru lucrurile pe care NU le inteleg.
Nu inteleg de ce moare o mama sau un tata si lasa in urma copii mici.
Nu inteleg de ce exista atata ura, in loc de dragoste, rautate in loc de bunatate.
Nu inteleg de ce familiile se autodistrug, sotul si sotia sunt infideli.
Nu inteleg de ce copiii sufera fara nicio vina.
Nu inteleg de ce oamenii sunt cumplit de infometati, de flamanzi dupa o vorba buna, dupa o mangaiere, dupa iubire, si nu le-o ofera nimeni.
Nu inteleg nimic din ceea ce tine de tristete, descurajare, suferinta, durere si moarte.
Un posibil raspuns ar fi ca Dumnezeu a dorit ca omul sa traiasca vesnic pe un pamant ca o gradina a Edenului, dar Atotputernicul l-a inzestrat pe om si cu capacitatea de alegere – si omul a ales…
Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu capacitatea de a decide conform unor norme morale, adanc sapate in ADN-ul si in constiinta acestuia.
Spre deosebire de animale, care decid doar pe baza instinctelor, fara nicio norma morala, omul este liber sa aleaga intre BINE si RAU.
Din pacate, omul a ales sa asculte de cel rau, de inselatorul, diavolul sau satana. Ca si consecinta a acestei decizii, pamantul este acum sub blestemul pe care el, omul, l-a chemat si l-a atras asupra sa.
Asadar, nimeni nu-L poate acuza pe Dumnezeu de absolut nimic din ceea ce se intampla acum rau pe pamant.
Apostolul Pavel spune:
“Dar lucrurile, care pentru mine erau castiguri,
le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos.
Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere,
fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Cristos Isus, Domnul meu.
Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi,
ca sa castig pe Cristos” Filipeni, cap 3
Cand un tata merge sa isi ia copilul de la scoala, ca sa il duca acasa, stie UNDE il duce si DE CE il duce acolo. 

Acasa il asteapta masa intinsa, caldura casei parintesti, bucuria familiei si odihna, dar copilul mai vrea sa stea cu colegii, sa se mai joace, sa mai zaboveasca. La fel este si cu moartea – TATA ne duce ACASA.
Cand TATA ma va chema Acasa, atunci imi va raspunde la absolut toate intrebarile si imi va explica toate lucrurile pe care NU le inteleg acum.
Deocamdata ma bucur in nadejde… si in suferinta…, si sunt plin de incredere pentru ca stiu ca TATA ma va duce la ceva ce nici macar nu-mi pot imagina. Drept urmare, nu pot decat sa-I multumesc Celui care m-a rascumparat.




http://www.suntemcrestini.ro/index.php/resurse-text/meditatii/41-meditatii/1579-doamne-iti-multumesc-pentru-lucrurile-pe-care-nu-le-inteleg

Nu uita sa zambesti







Un zambet nu costa nimic,dar valoreaza mult.Imbogateste pe cel care-l primeste si la fel pe cel care-l daruieste.Nu dureaza decat o clipa dar amintirea lui poate fi vesnica.Nimeni nu e atat de bogat incat sa nu aiba nevoie de el.Nimeni nu e atat de sarac incat sa nu-l poata darui. Aduce fericire in suflet si curaj.
Un zambet e un semn al prieteniei,un bun ce nu se poate cumpara,ci numai darui.Daca intalnesti pe cineva care nu stie sa-ti ofere un zambet,daruieste-l tu…pentru ca nimeni nu are mai multa nevoie de un zambet decat acela care nu stie sa-l daruiasca pe al sau. Un zambet e ca soarele ce alunga iarna de pe chipul oamenilor.
 
Tine minte si nu uita sa zambesti…caci bucuria omului nu se naste din suflete vestede
http://www.suntemcrestini.ro/index.php/resurse-text/indemnuri/70-indemnuri/1319-nu-uita-sa-zambesti

Biruie frica din viața ta!





Dumnezeu vrea ca noi să trăim liberi de orice teamă, cu îndrăzneală și cu o credință puternică în El. Foarte mulți oameni se luptă cu aceasta din cauza diferitelor temeri din viețile lor. Singurul răspuns pentru frică este credința în Dumnezeu și să știi că El te iubește necondiționat.joyce-meyer


Biblia spune în 1 Ioan 4:18 că „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica”.



 Nu ne putem încrede în Dumnezeu dacă nu credem că El ne iubește întotdeauna, necondiționat.
Adevărul este că Dumnezeu are un plan bun pentru viața ta, iar El nu vrea ca tu să fii doborât de frică sau reținut din cauza fricii. Acum, de fiecare dată când facem progrese și ne îndreptăm spre Dumnezeu și spre voia Lui în viețile noastre, diavolul va încerca să ne dea aceeași frică pentru a ne împinge înapoi. Dar ne putem zidi credința în Dumnezeu în așa fel încât, atunci când vine teama, noi să spunem: „Orice trebuie să fac, o să pot să fac prin Hristos care mă întărește. Nu mă voi teme!”

Frica de probleme

Nimănui nu ii place să aibă probleme. În momentul în care privim spre ceea ce are să vină, o reacție obișnuită este: „Oh, nu! Nu din nou!”
Eu obișnuiam să am un sentiment ciudat de frică, de teamă că ceva rău are să se întâmple. Când eram mică mi s-au întâmplat multe lucruri rele și mă așteptam mereu ca ceva rău să se întâmple, chiar și după ce am devenit un copil al lui Dumnezeu.
Îmi amintesc dimineața când m-am rugat în sfârșit lui Dumnezeu:
„Ce este asta? De ce mă simt așa de fiecare dată?”
Dumnezeu a vorbit inimii mele:
„Este prevestirea celui rău”.

În Proverbe 15:15 scrie„ Toate zilele celui nenorocit sunt rele (din cauza gândurilor anxioase și a presimțirilor), dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.”

Toți vom avea de-a face cu momente dificile în viață, și când ai de-a face cu dificultăți este foarte ușor să ai gânduri anxioase și presimțiri rele. Dar trebuie să ajungem să înțelegem că trebuie să fim de-acord cu Dumnezeu și Cuvântul Lui. Ne putem elibera de frică știind că Dumnezeu ne iubește și El o să aibă grijă de noi și ne va proteja de rău.
Crede că El te va ajuta și că ceva bun va ieși din momentele prin care treci.

Teama de eșec

O să avem și prăbușiri în viață, dar nimeni nu trebuie să fie prăbușit! Să dai greș nu înseamnă că ești un ratat!

 Ești prăbușit doar dacă renunți să mai încerci!

Când credem că Dumnezeu a pus o dorință în inima noastră, trebuie să fim curajoși, șă pășim și să căutăm ce vrea El să facem mai departe.
Au fost momente în viața mea când lucrurile nu mergeau cum trebuie. Un exemplu ar fi atunci când am încercat să apar la TV mai repede decât a vrut Dumnezeu să fac asta. După șase luni, nu am primit decât un singur e-mail și niciun sprijin care să mă ajute să merg mai departe. Trebuia să mă reorganizez și să caut să aflu dacă Dumnezeu a vrut să apar la TV atunci sau nu. Timpul lui Dumnezeu nu se potrivește cu timpul nostru.
Când Dumnezeu îți pune ceva pe inimă, este ușor să devii confuz și să acționezi greșit. Putem învăța din experiențele noastre.
Încredeți-vă în Dumnezeu, credeți că El va avea grijă de planurile lui bune pentru viețile noastre! Fiți liberi și fără frică! Rugați-vă în orice vreme și acționați conform Cuvântului Său! El vă iubește și vrea să facă ceva bun cu viețile voastre astăzi!
Articol tradus și folosit cu permisiune



Singur, dar nu insingurat! de Joyce Meyer


O problemă majoră cu care se confruntă foarte mulţi oameni azi este singurătatea. În Biblie, Dumnezeu ne spune că noi nu suntem singuri. El ne oferă siguranţă şi mângâiere. Cu toate acestea, unele persoane care au parte de suferinţă în viaţă, poate de pierderea unor persoane dragi, nu reuşesc să treacă peste asta. Uneori, când se întâmplă o tragedie rana pare de nevindecat. Fără ajutor un anumit sentiment de singurătate poate să se instaleze. 



Sunt multe cauze din care poate să apară singurătatea , dar mulţi oameni nu înţeleg că asta nu înseamnă să trăieşti cu acest sentiment. Trebuie să ne confruntăm şi să luptăm cu singurătatea. Singurătatea se manifestă adeseori printr-o durere, un gol sau tânjire după afecţiune. Omul care se simte singur se vede inutil şi fără vreun scop.
Tu eşti singur (independent, pe cont propriu) ? Sau te simţi singur, însingurat (respins, izolat)? Există o diferenţă majoră între a fi singur şi a te simţi singur. Este important să realizăm că a fi singur nu înseamnă singurătate, nu înseamnă a fi însingurat. Deşi nu vom putea mereu să evităm sentimentul de singurătate, totuşi există multe căi de a rezolva această problemă. De multe ori, singurătatea este rezultatul unei traume suferite sau al unei crize datorate morţii unei persoane dragi sau datorate unui divorţ sau unei despărţiri. Când se întâmplă de multe ori să vedem că lucrurile nu vor mai fi aşa cum ne-am obişnuit noi să fie, apare trauma şi singurătatea în viaţa noastră.
La fel ca şi o rană fizică, durerea poate dura mult timp, dar vindecarea completă necesită îngrijire zilnică. Atunci când o rană fizică nu se vindecă, înseamnă că există o infecţie care trebuie tratată. Cred că la fel este şi cu rănile emoţionale. Dumnezeu doreşte să se îngrijească şi de rănile noastre fizice, de bolile pe care le avem, dar şi de rănile emoţionale. Este adevărat că s-ar putea să îţi fie dor toată viaţa de o persoană, totuşi aceasta nu înseamnă să trăieşti într-o permanenţă suferinţă şi singurătate.



Cred că există două lucruri pe care ar trebui să le facă o persoană care doreşte să învingă singurătatea:
1. Să ştii că Dumnezeu este cu tine TOT TIMPUL.  În Biblie, Dumnezeu ne aminteşte că El este cu noi mereu şi niciodată nu ne va părăsi. (Evrei 13 : 5b). Singurătatea ne face să ne punem tot felul de întrebări, cum ar fi: Dacă o sa fiu singur pentru tot restul vieţii? Dacă durerea pe care o simt nu va dispărea vreodată? Dacă apare vreo problemă cu care nu voi ştii să mă confrunt? Dacă….dacă…dacă…? Sunt şanse mari ca să nu poţi să răspunzi la toate aceste întrebări. Dar, atât timp cât ştii că Domnul este cu tine, poţi să fii sigur că El va avea răspuns la toate.
2. Păşeşte puternic într-o nouă viaţă. Nu s-a terminat totul în viaţa ta; doar o parte din ea s-a terminat. Un sezon a trecut, dar altul e pe cale să înceapă – asta dacă doreşti să faci ceva, dacă doreşti să participi. Nu sta doar pasiv să aştepţi să se întâmple ceva sau să vină cineva la tine. Ieşi şi fă-ţi prieteni noi. Găseşte pe altcineva care se simte singur şi fii prieten cu acea persoană. Dumnezeu va binecuvânta toate aceste acţiuni şi modul în care ştii să te dăruieşti. Fă ca singurătatea pe care o simţi să se transforme în compasiune faţă de ceilalţi!



Biserica virtuală


Am găsit pe Trezire spirituală un real semn de alarmă cu privire la bolile spirituale contagioase pe care le poţi contacta, stând acasă şi participând la biserica virtuală.

Aud destul de des oameni care atunci când sunt întrebați unde au fost la biserică răspund: „astăzi am stat acasă dar m-am uitat pe internet la un program”, și astfel se simt absolviți de o vinovăție, pe drept acumulată. Care este problema cu a nu merge fizic la biserică și a viziona închinarea altor oameni?

Voi enumera câteva boli care însoțesc vizionarea excesivă, de acasă, prin internet, a diferitelor programe religioase și acest lucru este valabil chiar dacă mergi duminica la biserică.

Consumatorismul. Singurul lucru pe care îl faci cu adevărat când te uiți la un „program de închinare” pe internet, este să te „zidești pe tine însuți”. Tu nu participi cu nimic, de fapt. Acest lucru se poate întâmpla și dacă mergi la biserică însă se întâmplă cu precădere când stai acasă în fața ecranului. Niciodată nu te vei putea gândi cu ce vei putea să îi ajuți pe cei pe care îi privești – decât, poate să le transferi niște bani în cont.

Spectatorita. Fiindcă nu te implici activ în „program” – acesta devine doar o reprezentație teatrală care poate provoca (sau nu) reacții. Tipul acesta de „hrănire” spirituală îți dă senzația că tu ești cel care trebuie slujit iar alții au tot interesul să facă asta, și mai ales că e gratuit. După vizionarea programului îți exprimi impresiile despre cum „au jucat” slujitorii.

Individualismul. Înlătură dorința de părtășie de care un creștin nu ar trebui să se poată lipsi. Nu suntem creați să fim singuri și nici să ne închinăm singuri. Acest tip de „părtășie” îți hrănește concepția etică potrivit căreia interesele personale sunt mai presus decât cele colective iar punctul de plecare în această concepție este individul izolat de societate.

„Creștere spirituală” de tip „Mall”. Acolo alegi doar ce îți place și cu un singur click oprești tot ce nu sună bine, nu îți place sau nu îți priește. Genul acesta de „creștere spirituală” îți dă senzația că Dumnezeu este un fel de chelner (sau chiar un fel de tonomat) și că îl poți pune să joace după cum îi clickuiești. Pentru Dumnezeu nu poți folosi remote control chiar dacă stând la propriul PC poți avea senzația asta.

 Comfort. Stai acolo, asculți și vezi oameni care se închină iar tu ești tolănit în fotoliu unde e posibil să moțăi, să stai întins ca să te relaxezi, să ciugulești ceva în timpul ăsta sau să bei ceva, etc. Așa îți dezvolți un soi de de spiritualitate a „simțitului bine”. Totuși la biserică nu mergem, în primul rând, ca să ne simțim bine ci cum spunea cineva „ca să ne simțim prost” (așa cum suntem de fapt).

Automatism. Posibilitatea de a porni orice program de orice fel, cu orice, oricând, produce în noi senzația că relația cu Dumnezeu poate fi întreruptă de clickuri „până duminica viitoare” sau cel puțin că poți apela oricând vrei la Dumnezeu iar El răspunde după care imediat te poți „scăpa” de El printr-un click simplu pe „stop”.

http://meisternik.wordpress.com/category/familie/

Realitate cruntă

Mai de mult, o rândunică avea’n cuibu-i şase pui Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui: De cu zori pornea -săgeată- căutând, pe deal şi văi, Hrană pentru puii săi Şi’n iubirea-i nu odată S’a culcat ea nemâncată, Dar destul de fericită că nu s’a ‘ntâmplat nicicând: Dintre pui, s’adoarmă vre-unul ars de sete sau flămând, Nici n’a fost mai mândră mamă decât ea ‘ntre rândunici, Când văzu ‘ntr’o zi că puii se făcuseră voinici, Şi n’a mai avut odihnă nici cât ai clipi, sub soare, Până când, pe fiecare pui nu l-a ‘nvăţat să zboare.

Dar, când toţi puteau să plece încotro voiau sub slavă, Rândunica, istovită, a căzut în cuib bolnavă Şi cu ochii plini de lacrimi ţintă ‘n ochii fiecui, Zise celor şase pui: Dragii mamii, eu de-aseară, simt în inimă un cui: Aripile greu mă dor Şi nici vorbă să mai zbor… Dumnezeu mi-a dat putere, – oricât am avut nevoi, - Să găsesc într’una hrană pentru voi… Astăzi fiindcă sunt bolnavă, dragii mamii, se cuvine, - Mari cum v’a facut măicuţa, să ‘ngrijiţi şi voi de mine Si ca – nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob, Fiecare, să-mi aduceţi, zilnic, numai câte-un bob; Ale voastre şase boabe milostive, mă vor ţine Până când o să vrea cerul să mă facă iarăşi bine…

Ascultând cuvantul mamii, au zburat cei şase pui Si-au adus, vre-o şase zile, fiecare bobul lui… Mai departe însă puii, – beţi de-al slăvilor înalt, - Fiecare-având nădejdea că-i va duce celălalt, - N’a mai dus nici unul bobul şi, uitata mucenică, A murit atunci de foame cea mai sfântă randunică.

Şi-a rămas apoi povestea tristă, neluată’n seamă, Orişicui ai sta s’o spui, Că o mamă îsi hrăneşte: şase, opt sau zece pui, Insă zece pui, adesea, nu pot toţi hrăni o mamă.

de Vasile Militaru

 Nicu Meister
 http://meisternik.wordpress.com/category/familie/

Violenţa verbală

Despre acest tip de violenţă se vorbeşte destul de puţin. Oamenii cred că cea mai distrugătoare este violenţa fizică, dar din păcate, rănile şi vânătăile care nu se văd, produc un deces mai rapid al personalităţii individului.

Prezenţa acestui flagel nu este doar în familie ci şi în şcoală sau la servici. Iniţiatorul acestui act de distrugere al aproapelui nu este numai bărbatul ci de foarte multe ori această poziţie este ocupată de femeie sau chiar de adolescent.

Folosirea acestui tip de armă, paralizează de obicei personalităţile introvertite, care nu se exteriorizează şi nu îndrăsnesc o confruntare cu agresorul. De multe ori de dragul păcii şi al liniştii, oamenii atacaţi de acastă armată a ucigaşilor de vorbe, se retrag în forul lor interior, dezvoltând o ură înverşunată dar nerostită împotriva agresorului. Acest lucru este periculos pentru că lăstarii aceştia de amărăciune distrug persoana din interior.

Nu vă lăsaţi manipulaţi de astfel de oameni. Ei nu sunt capabili decât să latre foarte tare şi în cazuri foarte rare muşcă… Muşcătura lor trebuie tratată cu antirabicul confruntării faţă în faţă şi efectul este de durată.

În Ieremia 18:18  se regăsesc aceste grupuri care plănuiesc “Haide să-l ucidem cu vorba”. Ei ştiu că în puterea limbii stă capacitatea de a ucide, dar noi trebuie să ştim că tot în puterea limbi stă şi viaţa. Aşadar, o vorbire dreasă cu har şi sare, nu răstită dar hotărâtă, înălţată pe altarul confruntării, poate pune capăt acestor criminali de suflete şi pot să-i elibereze pe ei înşişi din temniţa egocentrismului, pentru că numai acolo se dobândesc astfel de năravuri.

 Nicu Meister

Îmblânzirea socrilor



Se spune că cel mai fericit cuplu a fost Adam şi Eva. Motivul? Lipsa socrilor! Dacă avem posibilitatea să ne alegem partenerul, socrii îi primim la pachet. Acest “pachet” se dovedeşte de multe ori a fi unul care agasează relaţia şi este un factor de tensiune în cuplu. Spun de multe ori, pentru că asta nu e o regulă. Sunt cupluri care au o relaţie superbă şi de invidiat cu socrii lor.
Un studiu japonez, recent dat publicităţii, atestă un fapt cât se poate de îngrijorător: traiul cu socrii ne triplează riscul de atac de cord, creşte nivelul cortizonului (hormonul stresului) şi al proceselor inflamatorii care duc mai departe la hipertensiune şi diabet. La aceste date mai adăugăm şi experienţa proprie şi putem înţelege mai clar de ce a hotărât Dumnezeu ca omul să lase pe mama şi pe tatăl său. Procedând aşa, vom fi scutiţi de o mulţime de chinuri, boli şi nemulţumiri.
Bine, bine, dar cu situaţia economică de acum este mult mai iefin să locuieşti în casa socrilor şi mai poţi da o mână de ajutor celor care datorită vârstei, le-au scăzut puterile şi destoinicia în cele gospodăreşti. Unde mai pui că experienţa lor de o viaţă poate fi deosebit de utilă, tinerilor însurăţei.
Şi totuşi, atunci când eşti controlat din zori şi până-n seară de locurile în care mergi, de lipsa neanunţată de acasă, de vasele care nu sunt întodeauna spălate, de copii care sunt “needucaţi”, când te trezeşti cu ei în dormitor fără să bată la uşă pentru a te anunţa că a venit factura de curent, sau când eşti tras regulat la răspundere pentru becurile care ard când nu trebuie sau pentru că ţi-ai permis sâmbăta să te trezeşti la 9:30, în toate aceste situaţii şi multe, multe altele, se mai merită?
E mai bine să fi un pachet de nervi dar cu o casă pe nume, sau un chiriaş amărât împlinit şi liber să faci ce crezi tu de cuviinţă în căminul tău? Este asta o cruce pe care trebuie să o duci pentru a-ţi modela caracterul sau este dorinţa după posesiuni materiale care îţi dă resurse pentru a  răbda până la sfârşit? 


Nicu Meister


 http://meisternik.wordpress.com/category/imblanzirea-socrilor/

Vrăbiuța



A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu… Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus  o vrabiuta pe care planuia sa o foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund vrabiuta in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e vie sau moarta. Daca va zice ca e moarta, imi voi deschide mainile si o voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e vie, o voi strange si o voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.
Cele doua fete au mers la intelept .
- Am aici o vrabiuta … Spune-mi inteleptule, e vie sau moarta?
Foarte calm, inteleptul surase si le zise:



-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale


 http://betelolanesti.wordpress.com/tag/ilustratii-crestine/

vineri, 28 iunie 2013

Film: Nu este dragoste mai mare

VEI CÂŞTIGA!



- “Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde” (Psalmul 3:4) -

Indiferent când sau cum ai căzut, Dumnezeu doreşte să te ridice şi să te pună din nou pe picioare. Cei ce n-au experimentat niciodată căderea, de regulă, nu realizează prea multe. Există o anumită securitate în faptul că joci la sigur. Nu pierzi nimic, dar nu câştigi nimic. Nu cobori niciodată din barcă şi nu mergi pe ape. Nu ar fi mai bine să fii la un pas de înec şi să trebuiască să fii salvat decât să nu experimentezi niciodată puterea lui Dumnezeu care lucrează în tine? Opoziţia e precum aluatul; când e pus la căldură creşte. Şi cu cât se încălzeşte mai tare, cu atât mai mult creşte.
Adevărul e că fiecare oportunitate pe care ţi-o dă Dumnezeu va veni cu obstacole şi va trebui să te ridici deasupra lor. Uită-te la copiii lui Israel în Egipt: “cu cât îi asupreau mai mult, cu atât se înmulţeau şi creşteau” (Exod 1:12). Deseori vremurile grele fac mai mult pentru a-ţi întări credinţa decât cele bune. Poate spui: “Dar am dat-o în bară!” Dumnezeu spune: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:9).
Dar tu spui: “Dar cei în care am avut încredere m-au dezamăgit şi cei despre care am crezut că mă susţin erau împotriva mea”. Psalmistul a spus: “cât de mulţi zic despre mine: “Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu …Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde” (Psalmul 3:2-4). E greu să accepţi faptul că unii oameni nu vor ca tu să reuşeşti. Dar mulţi care o “spun” nu se poartă ca atare! Cel mai sigur loc din lume este să fi în voia lui Dumnezeu. Dacă îţi aliniezi planul la scopul lui Dumnezeu, în cele din urmă vei câştiga şi lumea nu poate face nimic pentru a te opri! 

 http://www.misiune.ro/resurse-crestine/meditatii-crestine/24-iunie-vei-castiga.html

După derivă

Când luna a făcut o plecăciune, soarele a încremenit și și-a ascuns fața…
Farul se înălța în depărtare. Mă bucuram să-l văd după atâta timp de căutare, după atâta amar de vreme!
Vâsleam fără gândire, fără să simt durerea instalată în brațe, de care fusesem conștientă înainte. Valurile nu căutau să mă ajute. Barca se deplasa încet, dar mă obișnuisem cu întunericul nopții și paloarea zilei în mijlocul mării.
Stelele încetaseră demult să-mi mai fie ghid, iar acum nici nu se puteau compara cu farul ce mă chema la loc sigur. Uitasem să mai admir ceea ce mă înconjura… cred că am stat prea mult în derivă și s-a instalat obișnuința.
Lumina farului! Cât de mult visasem clipa asta! Era înaintea mea și nu vroiam să mă pierd din nou în brațele mării, oricât de primitoare ar fi părut. Nu mi se mai părea interesantă, ci înșelătoare.
Farul este important ca navele maritime să ajungă în siguranță în port, în special când există piedici de care se pot ciocni… Mă bucur să ajung…
Tot ce e demascat de lumină, devine vizibil.
Și acum văd clar…


Călătorule pe marea vieții, care e farul tău?


”Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, care să stăpânească ziua, și luminătorul cel mic, care să stăpânească noaptea; a făcut, de asemenea, și stelele.”… ”Cât Eu sunt în lume, Eu sunt lumina lumii.” (Geneza 1:16, Ioan 9:5)
slow
http://viselalumina.wordpress.com/2013/04/08/dupa-deriva/

În lupte mici și-n lupte mari

Aceea fusese decizia finală: să renunțe. Bătălia nu părea una atractivă și nici captivantă pentru un soldat ca el. Poate că avea să se termine prea repede, iar camarazii lui poate nu aveau nevoie de ajutorul său.
A rămas pe margine de data asta. Nu îl încânta ideea de a lua parte la o luptă simplă. Nu era vorba de frică. Nu, nu! Doar își pregătise armele pentru Lupta cea Mare! Începuse să viseze cu ochii deschiși: el pășind mândru, cu fruntea sus ca orice învingător, iar generalul, mulțumit că are un astfel de soldat în armata lui, înmânându-i cea mai de preț medalie…
Azi e o zi mare. Se anunțase o bătălie pe cinste, unde doar cei mai pregătiți puteau face față.
Soldatul știe că e momentul de demult așteptat. Își ține armele strâns în mână și la piept. Visul pare că se va împlini curând! Aleargă, cade, se ridică, înfruntă, se zbate, apără, rămâne… Curajul îi inundă inima. Adrenalina se reînnoiește. Zâmbetul e șiret și gândul triumfător…
Și doar un gând a fost să fie…
Uitase un lucru: luptele mici nu trebuie abandonate! Fiecare lecție este valoroasă. Fiecare zi e pregătitoare și instructivă.


Pentru a fi învingător, soldatul ia parte și la bătăliile mici, la fel ca și la cele mari!
lupte
http://viselalumina.wordpress.com/2013/05/22/in-lupte-mici-si-n-lupte-mari/

Păzeşte-ţi inima!


Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii 
(Proverbe 4:23).


Mintea este uşa către duhul uman şi cuvintele şi gândurile pe care le laşi neverificate, vor fi înmagazinate în duhul tău. De aceea trebuie să îţi filtrezi gândurile şi să pui garnizoane de apărare în inima ta, pentru că din ea ies izvoarele vieţii.

Zilnic auzim, vedem şi citim tot felul de lucruri pozitive şi negative. Trebuie să-ţi păzeşti inima şi să nu permiţi duhului tău să primească şi să proceseze lucruri negative care vin din lume. Refuză să fii influenţat sau controlat de lucrurile pe care le auzi, le vezi, sau le simţi, dar care nu sunt conforme Evangheliei lui Cristos.

De exemplu, rapoarte media au deplâns situaţia economică de pe urma crizei, prevăzând probleme financiare şi recesiuni şi mai mari pentru multe popoare de pe glob. Ca urmare,mulţi şi-au pierdut credinţa, neştiind ce să facă pentru a scăpa de cătuşele inflaţiei, sărăciei şi depravării. Aceasta nu are de-a face cu tine, aşa că nu rămâne acolo. Biblia spune:  „Când oamenii sunt doborâţi, atunci vei spune: Va fi înălţare; şi el va salva pe cel umil” (Iov 22:29, versiunea Fidela). Decât să permiţi acestor rapoarte negative să îţi provoace frică, spune: „Aceasta nu e pentru mine. Funcţionez în tărâmul super-abundenţei, pentru că sunt copil al lui Dumnezeu. Sunt moştenitor al Celui Atotputernic şi împreună-moştenitor cu Cristos. Aşadar, eu nu pot fi dezavantajat.”
Nu găzdui gânduri greşite, altfel, ele îţi vor provoca frică. Foloseşte Cuvântul Domnului pentru a împiedica gândurile ostile să pătrundă în inima ta. Păzeşte-ţi inima. Viaţa ta de astăzi este un rezultat direct al gândurilor şi cuvintelor tale anterioare. Gândurile pe care le permiţi generează cuvintele pe care le rosteşti, de aceea ne îndeamnă Cuvântul să ne reînnoim minţile: „Şi nu vă conformaţi acestei lumi; ci fiţi transformaţi prin înnoirea minţii voastre, pentru a dovedi care este voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2, versiunea Fidela).
Transformarea începe cu conţinutul gândurilor tale. Respinge gândurile de frică, boală, lipsă, sărăcie, tristeţe şi eşec. Acceptă-le pe cele de victorie, sănătate, bunăstare, fericire şi împlinire, care vin din Cuvântul lui Dumnezeu.



Proclamaţie

Cuvântul lui Dumnezeu care este viaţa mea îmi 
va guverna mereu inima şi va produce în mine ceea ce 
spune, în Numele lui Isus. Amin.

http://apa-vietii.blogspot.ro/2013/02/pazeste-ti-inima.html

Ce vezi?



Apoi i-am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste (Numeri 13:33).



Este foarte important ce vezi şi cum vezi. Vezi cu ochii fizici, sau cu ochii credinţei? Cei ce privesc cu ochii fizici pot fi uşor copleşiţi de încercările vieţii. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul celor zece cercetaşi care au adus un raport lipsit de credinţă după ce s-au întors din incursiunea lor de investigare a Ţării Promise. Haidem să citim ce au spus ei: „Dar bărbaţii... au zis: nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi. Ţara... este o ţară care îi mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe cari i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă” (Numeri 13:31-32).
 Ce imagine a fricii, a necredinţei şi a înfrângerii au conturat cercetaşii lipsiţi de credinţă înaintea copiilor lui Israel! Însă Iosua şi Caleb vedeau situaţia în mod diferit: faptul că erau uriaşi acolo nu reprezenta o problemă. În răspunsul lor plin de credinţă au spus: „...Ţara prin care noi am trecut să o cercetăm este o ţară foarte bună… o ţară în care curge lapte şi miere. Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva DOMNULUI, nici să nu vă temeţi de poporul ţării; căci ei sunt pâine pentru noi, apărarea lor s-a depărtat de la ei şi DOMNUL este cu noi; să nu vă temeţi de ei!” (Numeri 14:7-9 versiunea Fidela). În vreme ce răspunsul lor era un salt înainte bazat pe credinţa în Cuvântul Domnului, raportul celorlalţi zece era lipsit de credinţă, aceştia fiind oameni conduşi doar de simţuri. 

Nu permite niciodată  ca  senzoriale (ceea ce vezi, ce auzi sau ce simţi) să determine circumstanţele existenţei tale. Nu judeca după înfăţişare şi nici nu condamna după cele auzite (Isaia 11:3). Nu te uita la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; pentru că lucrurile care se văd sunt supuse schimbării (2 Corinteni 4:18). Fixează-ţi privirea pe Cuvântul etern şi infailibil al lui Dumnezeu şi menţine o reacţie de credinţă în orice vreme.

Proclamaţie

Eu nu sunt influenţat de ceea ce văd, simt sau 
aud în mod natural. Gândurile, cuvintele şi acţiunile 
mele sunt insuflate de Duhul Sfânt, prin credinţa în 
Cuvântul lui Dumnezeu. Eu duc o viaţă minunată de 
har şi binecuvântare, pentru că trăiesc după Cuvântul 
lui Dumnezeu. Aleluia!


http://apa-vietii.blogspot.ro/2013/05/ce-vezi.html