joi, 2 mai 2013

Botezul, Cina Domnului si Spalarea picioarelor



După ce ne-am ocupat de Cina DOMNULUI, trebuie să atingem, pe scurt, subiectul spălării picioarelor. Înainte de redarea textului corespunzător din Noul Testament, trebuie să vedem cum au fost însărcinaţi să procedeze preoţii din Vechiul Testament. Înaintea intrării în Locul Preasfânt, era un lighean care trebuia aşezat după rânduiala dumnezeiască, între altarul pe care se aducea jertfa şi cort, „ ...ca să-şi spele în el Aron şi fiii lui mâinile şi picioarele ” . (Ex. 30:19). Ei nu puteau să intre în cort, nici să vină lângă altar, fără ca mai întâi să-şi spele mâinile şi picioarele (v. 20). În Noul Testament, credincioşii adevăraţi sunt numiţi „ preoţie sfântă ” . Noi trebuie să ne apropiem de Dumnezeu cu un respect sfânt şi trebuie să respectăm Cuvântul Său în toate privinţele.
În Ioan 13:4-10 DOMNUL nostru a dat următorul exemplu: „ S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele? Drept răspuns, Isus i-a zis: Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea. Petru i-a zis: Niciodată nu-mi vei spăla picioarele! Isus i-a răspuns: Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine. Doamne, I-a zis Simon Petru, nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul! Isus i-a zis: Cine s-a scăldat, nu are trebuinţă să-şi spele decât picioarele ” .
Dacă privim aceste versete doar ca pe o relatare a ceea ce s-a petrecut, nici măcar nu simţim că Dumnezeu ne vorbeşte nouă. Atunci, DOMNUL a vorbit celor ce erau prezenţi acolo; astăzi, El ne vorbeşte nouă prin acelaşi Cuvânt, în acelaşi fel. Acum, pentru o clipă, trebuie să ne transpunem în situaţia lui Petru. El a întrebat: „ Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele? ” DOMNUL i-a răspuns: „ Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea ” . Petru şi-a mai subliniat încă o dată hotărârea lui, spunând: „ Niciodată nu-mi vei spăla picioarele! ” El nu vroia ca DOMNUL să Se înjosească înaintea lui şi să facă această slujbă pe care o făcea cea mai neînsemnată slugă atunci când intra cineva într-o casă. Dar DOMNUL şi Învăţătorul a dat ucenicilor Săi o învăţătură foarte practică: „ Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru ” . DOMNUL Slavei a slujit în smerenie şi S-a predat pe deplin slujirii. El S-a dezbrăcat de haina Lui şi a luat un ştergar, S-a aplecat şi a devenit ca unul dintre ultimii sclavi dintr-o casă. Acesta a fost exemplu pentru ucenicii Lui, ca fiecare să-l respecte pe celălalt mai presus decât pe sine însuşi. Aici, în cazul acesta, El a arătat cum se face aceasta, printr-o lecţie practică.
Când DOMNUL i-a spus lui Petru: „ Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine ”, atunci apostolul s-a speriat şi a putut doar să spună cu o dorinţă adâncă, următoarele cuvinte: „ Doamne, nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul! ” Cum putem înţelege că nu am avea parte cu El, dacă această rânduială şi poruncă nu ar fi păzită? Are cineva parte cu Hristos DOMNUL, datorită spălării picioarelor? Punctul subliniat aici este ascultarea de ceea ce a spus DOMNUL. Aceasta i-o datorăm Lui şi, de asemenea, unul altuia. Indiferent cât de neînsemnată pare o cerinţă a Lui, dacă a spus-o El şi dacă este o cerinţă sau o hotărâre a Lui, noi trebuie s-o împlinim pur şi simplu într-o credinţă copilărească, fără să-L întrebăm de ce o cere. Noi nu putem întreba „ de ce trebuie să facem aceasta? ” Dacă nu ascultăm ce a spus El, atunci întrerupem legătura cu El, pentru că El a dat porunca. Un lanţ este numai atât de tare, precum cea mai slabă verigă a sa. Nouă ni se cere să procedăm conform fiecărui Cuvânt şi hotărâri, iar noi trebuie s-o facem de bună voie şi în mod serios, spre a-I fi plăcuţi Lui.
În Ioan 13:12-17 citim: „ După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi Învăţătorul şi DOMNUL şi bine ziceţi, căci sunt. Deci dacă Eu, DOMNUL şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi ”.
Cuvintele Învăţătorului sunt foarte clare. Acestea nu pot fi înţelese greşit de către cineva care le ia aşa cum au fost spuse. El a spus: „ Deci dacă Eu, DOMNUL şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora ”. Nu este nevoie să explice nimeni sau să-şi prezinte tâlcuirea personală. Dacă DOMNUL a spus să ne spălăm picioarele unii altora, El a vrut să spună exact ceea ce a spus: „ ...şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora ”. Aceasta nu are nimic comun cu obiceiul oriental. El n-a vorbit aici despre ceva ce era practicat în general. El a ştiut despre aceasta, dar a spus foarte clar: „ Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu ”. Aceasta este o hotărâre clară care nu poate fi pusă sub semnul întrebării. El a subliniat porunca aceasta cu cuvintele: „ Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis ” .
De fiecare dată când DOMNUL foloseşte exprimarea „ adevărat, adevărat ” , trebuie să fim foarte atenţi ce spune, pentru că atunci El subliniază ceva important. Aici, în Ioan 13, El a făcut-o de mai multe ori.
Despre spălarea picioarelor nu poate fi spus mai mult. La începutul Bisericii nou testamentare, aceasta a fost înţeleasă şi practicată fără a fi amintită prea des. Pavel se referă o dată la condiţiile văduvelor care trebuiau ajutate de către biserica locală. Şi aceasta era o condiţie trasată de el, după cum se găseşte în 1 Tim. 5.10: „ ...să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună ” (1 Tim. 5:10).
Noi am arătat cu ajutorul Bibliei, că DOMNUL nostru a rânduit spălarea picioarelor şi a dat El Însuşi exemplul practic pentru noi. De aceea, nimeni care este într-adevăr sincer, nu va dezbate aceste lucruri. Acestea trebuie făcute! Dacă cineva explică vreun verset şi îi îndeamnă pe ascultători la neascultare de o poruncă dată de El, ce-l motivează pe respectivul? Cuvântul lui Dumnezeu ar trebui să fie sfânt pentru fiecare credincios şi noi trebuie să fim gata să ascultăm şi să împlinim şi cea mai mică poruncă. Într-un asemenea caz se aplică Cuvântul DOMNULUI: „ Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi ” . De la început şi până la sfârşit, binecuvântarea se odihneşte peste împlinitorii Cuvântului şi nu peste aceia care doar îl aud şi nu-l împlinesc. Fie ca DOMNUL să facă din noi astfel de oameni, care umblă pe căile Lui şi fac aşa cum ne-a poruncit El, chiar şi în cazul acesta. Nu întrebaţi „ de ce? ” , nu spuneţi „ este absurd! ” şi să nu credeţi că nu este necesar. DOMNUL a spus-o, El a poruncit-o, El a practicat-o şi El a spus: „ Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu ” . Aceasta este AŞA VORBEŞTE DOMNUL în Cuvântul Său. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu